Translate this page RO

Select language
InfoCons

Comunicarea comercială în serviciile mass-media audiovizuale

Noua reglementare europeană adoptată la sfârşitul anului trecut, Directiva serviciilor mass-media audiovizuale nr. 2007/65/CE, constituie un răspuns la evoluţiile tehnologice şi creează condiţii echivalente de reglementare, atât pentru serviciile clasice de televiziune ce propun o grilă fixă de programe, cât şi pentru mai recentele servicii audiovizuale digitale ce oferă un conţinut audiovizual lacerere. Un aspect ce trebuie remarcat în construcţia juridică a Directivei este adoptarea unei aşa numite neutralităţi tehnologice a reglementărilor ce vizează aspectele calitative ale comunicării comerciale, indiferent de platforma tehnologică, de canalul mediatic utilizat pentru vehicularea mesajului publicitar. Alături de actualele reglementări ce vizează conţinutul mesajului comercial - cum ar fi cele privind publicitatea la medicamente, produse din tutun şi băuturi alcoolice, reguli de protecţie a minorilor i, în general, protecţia consumatorilor vor fi aplicabile şi dispoziţiile privind publicitatea înşelătoare şi agresivă aşa cum sunt edictate de Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale incorecte, transpusăîndreptulinternprinLegeanr. 363din21decembrie 2007. Legea nr. 363/2007 se aplică practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia lor cu consumatorii. Sunt considerate practici comerciale incorecte, în special, cele înşelătoare sau agresive. În ceea ce priveşte practicile comerciale înşelătoare, legea distinge următoarele modalităţi: -  prin omisiunea înşelătoare a unor informaţii esenţiale, cum ar fi caracteristicile principale ale produsului, preţulcutoate taxele incluse sau modalitateade calcul al acestuia, sauprintr-o acţiune înşelătoare, legea reţinând aspecte precum comunicarea de informaţii false, inducerea în eroare a consumatorului, publicitatea comparativă de natură să creeze o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent. O listă a practicilor comerciale care, în orice situaţie, se consideră a fi incorecte este prevăzută în Anexa nr. 1 a legiişi conţineun numărde 23 deipoteze. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este abilitată să dispună măsurile prevăzute de lege, iar comercianţilor le revine obligaţia să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmaţiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă. Consiliului Naţional al Audiovizualului îi revine, prin lege, un drept de control asupra conţinutului programelor de radio sau de televiziune ce se poate exercita numai după comunicarea publică a acestora. Răspunderea pentru conţinutul difuzat revine radiodifuzorului, iar, potrivit legii, Consiliul Naţional alAudiovizualului nu poate aplica sancţiuni decât acestor subiecte de drept, ori aceştia nu sunt în fapt şi cei ce pot proba exactitatea informaţiilor din mesajul comericial. Potrivit art. 10 alin. (6) al Legii audiovizualului nr. 504/2002, în situaţia când se constată încălcări cu privire la orice alte prevederi legale care nu intră în competenta sa, Consiliul “este obligat să sesizeze autorităţile competente”. Conform Legii nr. 363/2007, ANPC poate lua măsuri de încetare a practicilor comerciale incorecte şi poate solicita transmiterea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi o copie a materialului publicitar difuzat. În cazul în care, prin conţinutul său, publicitatea încalcă normele legale, Consiliul Naţional al Audiovizualului, în temeiul dispoziţiilor Legii audiovizualului, poate dispune radiodifuzorului oprirea difuzării acesteia. Reluarea difuzării spotului publicitar în cauză se poate face numai după ce producătorul spotului asigură intrarea în legalitate.

Răsvan POPESCU Preşedinte Consiliul Naţional al Audiovizualului, Februarie 2008

 
Partenerii noștri
Super Consumator
Facebook Twitter YouTube Google+